Sub titlul "Se intampla si la noi!", dar la noi parca prea des si ca la noi la nimenea, revin dupa, cam multicel timp away, cu un nou posting. Revin pentru ca am promis ceva si trebuie sa ma tin de promisiune. Dar nu de asta vreau sa vorbesc acum ci de ziua de azi. Zi frumoasa de 21 sept. anul curent, afara soarele straluceste, temperatura se ridica usor spre pragul critic, pasarelele "ciripeste", cainii latra, tramvaiele deraiaza.
Dap, exact aici voiam sa ajung. Si sa stiti ca n-am gresit cand am zis ca tramvaiele deraiaza.
In fine...sa incepem: m-am trezit eu ca tot omul, din clasa muncitoare, la 7:35 cand suna alarma telefonului ca nebuna. Cu un ochi inchis si celalalt...inchis si el am ajuns eu pana in baie, dupa ce m-am lovit de tot ce am intalnit in cale si finally am reusit sa ma spal pe ochi ca sa pot vedea si eu. Cand m-am uitat in oglinda am regretat faptul ca m-am spalat pe ochi...dar am inceput sa ma obisnuiesc cu fata mea dimineata. Si ma refer la diminetile alea cand esti fortat de imprejurari sa te trezesti, nu la acele dimineti cand stai in pat pana cand se face seara.
Toate bune si frumoase, spalat pe fata, imbracat, incaltat si plecat. Pe drum catre tramvai (specific si nr. tramvaiului: Tramvaiul 32 care leaga Piata Unirii de Depoul Alexandria si care trece prin nefericita zona Rahova) dau peste o droaie de oameni, ca si mine, care se duceau catre locul de munca.
Si odata ajuns in statia minunata a tramvaiului stai si astepti...si astepti...si astepti...am uitat sa specific, mai astepti inca ceva timp. La un moment dat vezi lumea cum se satura sa tot astepte si ori o iau frumos la picior ori pun mana pe telefon sa cheme taxiul. Am stat si eu si am cugetat "oleaca" si m-am uitat la ceas. Era deja 8:13, ora la care trebuia sa ma aprorpii, in mod normal, de Piata Unirii, iar eu nu facusem nici macar 5 cm din statie. Am uitat sa specific, tramvai ioc. Nici intr-o parte nici in cealalta. Si imi iau eu frumos frumusel inima-n dinti si o iau la pas. Intre timp a trebuit sa anunt si la servici ca e posibil, rectific, voi intarzia azi. Si ma apuc eu, cu castile de la iPod in urechi si muzica duduind, sa merg. In jurul meu se vedeau o groaza de oameni, unii mai nervosi decat altii, care vorbeau la telefon cu o fata picata din cer si cu sprancenele de mai aveau putin si se uneau intre ele de la atata incruntat. Unii dintre ei adresau unele cuvinte, nu foarte la locul lor, si destul de dure pentru o ora asa de matinala, la adresa mamelor tramvaielor (nu stiam sincer ca un tramvai poate avea parinti) ori la adresa cine stie cui care, din masina lui ce duduia a manele, mai si claxona ca taranul ca sa se faca loc in trafic (de parca atunci cand claxonezi toti cei din fata ta vor levita impreuna cu masinile lor cu tot ca sa treaca domn' taran de capitala).
Cu acestea spuse ajung eu la magnificul Mall din Rahova (al carui nume ma chinui sa-l invat de cand s-a deschis si nu am reusit nici pana acum) dar care am auzit ca va fi inchis din cauza ca va falimenta. Ce dragut, unu in minus! Hurray!!!
Acolo ce sa vezi...in toata splendoarea intersectiei una bucata garnitura de tramvai sarita de pe "fix". Pe jos un covoras fin de cioburi, am presupus ca era de parbriz de masina, pentru ca tramvaiul avea toate geamurile intacte. Si stateam si ma intrebam: "frate cat de tembel sa fii sa deranjezi saracul tramvai care merge pe unde trebuie, si pe calea lui, si sa-l intorci la 90 de grade ca sa ce???Probabil ca acel CINEVA care a facut aceasta isprava voia sa ajunga altundeva si s-a gandit ca tramvaiul il poate duce acolo!!!Who knows after all?" Well news for you, you moron, ala merge doar pe sinele de tramvai, ca doar d-aia ii zice tramvai.
Dar partea cea mai amuzanta d-abia acum incepe. Si cum treceam eu cu gandurile mele p-acolo ce vad...televiziunea deja era acolo lua interviuri (nu pot pronunta numele televiziunii ca facem reclama si nu voi fi nici macar platit pentru asa ceva, si asa "mint poporul cu televizorul"). Mi-am zis in gand, gata asta e, apar la tembelizor...hurray for me, "mumy mumy look I'm on TV". Am oprit eu muzica, am scos castile din urechi (zgomotul era ca la el acasa, claxoane si injuraturi peste tot), mi-am aranjat "camesa" ca sa fiu prezentabil in fata camerei si cand...bloody hell, domn' reporter se duce la o doamna. Ii propteste microfonul aproape in gura (probabil ca nenea reporter a avut o noapte "furtunoasa", daca ma intelege cineva ce vreau sa zic) si ii pune, ca orice reporter, cea mai stupida si idioata intrebare: "Si, intarziati la serviciu doamna?". Pe moment am crezut ca respectiva doamna se va opri pentru a raspunde, insa socul a fost pe masura asteptarilor. Acea doamna i-a raspuns scurt si la obiect (nici eu nu as fi putut fi atat de spontan ca ea) : "Intarzii in p***a ma-tii!". Soc...eu cel putin am ramas pt o fractiune de secunda ca picat din cer, dupa care nu m-am putut abtine si am izbucnit in ras. Asta era prea de tot, era raspunsul perfect pentru o idiotenie de intrebare ca cea adresata. Nea' cu microfonu a ramas ca Mona Lisa cand a pictat-o Leonardo da Vinci, acum nu stiu cum statea saraca femeie dar nea' microfonaru asa a ramas, cu un zambet tamp, ce e drept, pe fata si cu mana, cu obiectul cel varase aproape in gura saracii femei, ridicata. Acum vine insa si dilema, oare vor difuza acest scurt dar la obiect interviu la stiri? Normal ca raspunsul va fi categoric NU, dar totusi mai exista si bine-cunoscuta zicala "never say never" asa ca d-abia astept sa vina ora magica a "Sictirilor" aceea de 19:00 pe care o astept cu sufletul la gura si ochii..."beliti" in TV-u, doar doar vor da acea secventa.
Si dupa aceasta mirifica intamplare, fiecare si-a continuat lungul si extenuantul drum pana la Piata Unirii, unde ne astepta prea-iubitul Metrorex (nu inteleg de ce ii zice Metrorex, parca ai zice metroul pentru cainii pe care ii cheama Rex).
Si uite asa cu o mica intarziere de 15 minute, ceea ce nu e mult deloc, am ajuns si eu in mirifica mea "Multifunctionala" din cea mai "respectata" zona a Bucurestiului, Paiperia (Pipera daca nu ati inteles era cu accent englezesc), dar nu inainte de a trece pe la patiseria mea iubita si a-mi lua 2 merdenele cu branza as ussual.
Si cu astea fiind spuse, n-am mai avut de ceva vreme o dimineata asa de...frumoasa, chiar foarte amuzanta de ceva timp. Hope will be more of them, I really enjoy them!!! Poate ca sunt putin rau ca ma amuz de problemele si nervii altora, dar why not after all, they will do the same to you too.
Ah si era sa uit, sunt acele mesaje in autobuze care anunta ca trebuie sa platesti orice calatorie pentru a contribui la nu stiu ce imbunatatire a traficului in comun bla bla bla...am si eu o mica dilema: care trafic? care comun? ce imbunatatire? Bine sunt mai multe dar nu asta conteaza. Asa ca eu ma intreb, de ce sa mai platesc atatea taxe daca vine un idiot care imi muta saracutu tramvai de pe sine?
Eh...cam asta a fost dimineata mea amuzanta de altfel. O sa mai revin, very soon, si cu alte postari.
V-am salutat din mers si nu uitati, compostati biletul la fiecare urcare in vehicul!!!
