7 feb. 2009

O zi la Muzeul Satului - Rm. Valcea



















Viata la serviciu!!!

Din pacate am incheiat anul cu un post (intr-adevar demult) despre serviciu. Acum dupa cum bine vedeti (la data) anul a inceput de ceva timp dar uite ca a venit si timpul sa mai scriu si eu ceva nu?
Iar acum primul post din noul an este despre...serviciu!!!
Cu scuzele de rigoare daca plictisesc dar nu se poate asa ceva. Sa va explic cum sta treaba:
- se ia una bucata echipa de "specialisti" si se face un training intens (de vreo 3 luni) pe proces
- "specialistii" invata totul ca la carte, chiar mai bine ca nu degeaba ne numim "specialisti" (ghilimelele le-am pus pt ca citez pe cineva, sa nu se inteleaga gresit)
- se face mare mare tam-tam cu semnarea tranzitiei si se pun niste targete de speriat lumea
- surpriza, "specialistii" aia chiar reusesc sa atinga, ba nu sa depaseasca targetele iar tranzitia sa se semneze si toata lumea multumita
- normal "specialistii" primesc laude (in format electronic si verbal), felicitari (de mi-am umplut 3 frigidere acasa), si multe multe mail-uri cu care sincer sa fiu n-am reusit sa cumpar sau sa platesc nimic (culmea nimeni nu mi le-a primit)
- acum vine partea interesanta, momentul premiilor, ai nostri "specialisti" asteapta cu sufletul la gura sa auda "Bai aveti fiecare suma de XYZ bonus la salariu ca ati depasit orice asteptare"
- deznodamantul: primesc altii acele bonusuri pentru noi
- concluzia...inca nu mi-am dat seama care e (si vorbesc foarte sincer), daca se poate sa ma ajutati va rog foarte mult.
Si uite asa o gasca de "specialisti" au ajuns sa faca totul ca la carte dar nimeni nu observa asta. Sau daca observa iti multumeste...well news for you, multumesc nu tine de foame.
Cam asta se intampla cand intrii intr-o "multifunctionala" dinasta cu pretentii si condusa de...stim noi cine (daca nu, ma intrebati si va zic).
Sper ca data viitoare sa vin cu un nou post in care sa contrazic ce am scris mai sus...vorba aia: asa sa-mi ajute Dumnezeu.