In ziua de Ajun!

In ziua de Ajun ce poti sa faci? Intrebare intrebatoare?
Pai poti sa te duci sa mai faci ultimele cumparaturi, cadouri, cateva vizite ca nu strica, cu alte cuvinte sa te plimbi sau sa stai in casa. Asta fac toti oamenii normali in ziua de 24 Decembrie. Nu si eu,si poate alti cativa nefericiti, care suntem nevoiti sa ne trezim la ora 7:00 dimineata, sa ne facem o cafea cu ochii mai mult inchisi de somn, si pe care dupa ce am facut-o (la cafea ma refer) sa realizezam ca nu mai este timp sa o mai bei pentru ca trebuie sa pleci la serviciu.
Insa am observat si ceva destul de ciudat, dar firesc, pentru aceasta perioada a anului, nu a trebuit sa mai astept sa treaca de doua ori metroul ca sa ma pot urca si eu in cel de-al treilea. Ba chiar mai mult, am avut si loc in metrou nu a trebuit sa stau cu nasul lipit de mana cuiva care, din pacate, nu a auzit de apa si sapun.
Si ajung in sfarsit la serviciu, la 9:30, si ce mai chef de munca am. Toata lumea vorbeste de prajituri, mancare, cadouri si multe altele numai munca NU. Dar cum toate au un inceput vine si timpul sa pui mana pe mouse si tastatura si sa butonezi pana iti sar ochii din cap, cu convingerea ca daca tastezi mai repede, termini mai repede si te poti relaxa mai mult timp, pentru ca oricum nu poti pleca decat la sfarsitul programului (adica 18:00).
Dar mai vine o veste buna (asa mai simti si tu ca vine Craciunul), dupa ceva timp se gandesc si ai mei sefi sa ne dea si noua drumul mai devreme (ne-am bucurat ca atunci cand eram in Liceu si eram anuntati ca nu se mai face ultima ora). Acum intervine o noua dilema: ce sa facem cu atata timp liber? Si cum e normal se discuta in parcarea din fata cladirii la o tigare bine-meritata.
Pentru mine e destul de simplu: ma duc acasa, fac bagajele si "La Revedere" Bucuresti, Rm. Valcea "here I come". Acum fiecare dintre noi stam si ne uitam (unii chiar se roaga, numai ca nu prea functioneaza) la ceas. Minutul tot 60 de secunde are, ora tot 60 de minute si pana la ora 16:00 mai este. Urat trece timpul atunci cand vrei sa treaca mai repede.
Cu astea fiind spuse aici termin micul meu citat despre ziua mea de Ajun.
Acum trebuie sa ma intorc la treaba pentru ca unii sefi se mai plimba pe aici.
Pana data viitoare Craciun Fericit.

Un mic gand!!!

Neata, as putea spune pentru unii, sau noapte buna pentru altii.

Sincer nu stiu cum sa incep dar am aflat de la altii ca cel mai bine e sa incepi cu sfarsitul pentru ca inceputul vine de la sine. Nu stiu cum va simtiti voi dar pe mine ma doare capul groaznic (si nu cred ca este de la muzica pe care o ascult acum - adica Iron Maiden) mai ales atunci cand m-am ridicat din pat.

Si am zis acum ceva vreme "nu mai beau...pana data viitoare" si uite ca a venit si acea data viitoare. Totusi o sfarama de noroc tot am in toata treaba asta, mama are cel mai bun antidot pentru durerea asta: o cafea "tare" (si ma refer la tipul acela de cafea care dupa ce iei o gura te simti ca si cum te-a lovit TGV-ul in plina viteza) si o bine-meritata plimbare, pe jos ca masina nu poate fi condusa cu capul facand ca girofarul politiei, doar in tricou pana la magazinul din colt si inapoi numai ca sa vezi daca are cartofi sau nu.

Aseara ce sa zic...a fost seara, luminile de la masini, de la instalatiile de Craciun, lumini in stanga, in dreapta...peste tot. Si cum sa incepi o astfel de seara decat cu bunul meu prieten Jack (sau cum e trecut in "buletin" Jack Daniel's Old Time Old No. 7 Brand Quality Tennesee Sour Mash Whiskey).

Si cu astea fiind spuse acum va las, nu de altceva dar am simtit un miros de muraturi venind din bucatarie si nu pot sa ratez o astfel de ocazie.

O sa mai revin cu cate un comentariu, mai ales ca astazi ma voi intoarce in eternul si fascinantul ("la naiba" am uitat ghilimelele de rigoare) Bucuresti. Si acolo ai ce povesti la fiecare pas pe care il faci.